A fi într-un grup înseamnă să construim împreună relaţii frumoase şi în acelaşi timp să propunem activităţi care să ne ţină uniţi şi să ne placă.
Fiind animatori avem de-a face cu unul sau mai multe grupuri în care pe de o parte noi încercăm să-i animăm pe ceilalţi, iar pe de alta sunt alţii, cum ar fi părintele, sora sau un animator responsabil care caută să ne formeze, adică să ne ajute să construim nişte relaţii sănătoase şi să facem experienţe frumoase împreună.
Fiind animatori avem de-a face cu unul sau mai multe grupuri în care pe de o parte noi încercăm să-i animăm pe ceilalţi, iar pe de alta sunt alţii, cum ar fi părintele, sora sau un animator responsabil care caută să ne formeze, adică să ne ajute să construim nişte relaţii sănătoase şi să facem experienţe frumoase împreună.
 | Sunt multe metode şi tehnici de animaţie pe care ei le folosesc cu noi sau pe care noi înşine le folosim cu cei din grupul pe care îl conducem, pentru a decide ce să facem în grup şi modul concret de a înainta împreună. Nimănui nu-i place să asiste la o întâlnire de grup în care să se plictisească pentru că i se spun mereu aceleaşi lucruri şi în acelaşi fel, cu alte cuvinte ca un spectator. Aşa că nu trece mult timp şi cu toţii ne dăm seama că atunci când trebuie să-i animăm pe ceilalţi este nevoie de o pregătire bună. Astfel, vom găsi tehnica care nouă ni se pare cea mai potrivită pentru a comunica mesaje importante şi pentru a-i implica şi pe membrii grupului în realizarea acestora. |
În acest articol vom încerca să descoperim câteva tehnici de animaţie care să ne ajute în realizarea unor activităţi frumoase şi eficiente şi în trăirea unor relaţii cât mai bune între noi, conştienţi că acestea nu sunt suficiente dacă nu participăm activ la viaţa grupului, devenind noi înşine protagonişti ai relaţiilor în grup şi totodată dispuşi să ne sacrificăm pentru a realiza acţiunile hotărâte.
1. Tehnica prezentării
a. Prezentarea este tehnica cea mai obişnuită prin care de obicei se prezintă o temă, pe care animatorul a pregătit-o şi o expune în faţa întregului grup. Tema poate fi aleasă de animator, sau sugerată de membrii grupului.
Când ne gândim la o prezentare, primul lucru care ne vine în minte este un profesor pe care l-am avut când eram elevi la şcoală, aflat în capătul sălii de clasă, pe un piedestal, vorbind despre un subiect, gesticulând şi, poate, notând câte ceva pe tablă, în timp ce noi ascultam răbdători şi luam notiţe conştiincioşi despre tot ceea ce spunea. Prezentările acelea produceau aşteptări de tipul: “Eu vorbesc, tu asculţi” între cel ce “preda” şi membrii grupului - clasa. Când prezentarea se folosea prea des, riscam să devenim pasivi şi apatici.
Este greu de crezut că un preot sau un animator şi-ar dori participanţi apatici în grup. Totuşi, acesta este rezultatul inevitabil al folosirii prezentării ca tehnică principală de animaţie. Care este alternativa? Să nu folosim prezentarea ca un scop în sine, aşa cum fac mulţi profesori, dar să o folosim pentru a sprijini alte activităţi planificate, ce-i pot stimula pe participanţi să se implice în mod activ.
Prezentările sunt în mod necesar scurte şi la obiect. Structura lor este formată dintr-o introducere provocatoare, un cuprins convingător şi o încheiere în forţă.
Introducerea provocatoare a unei prezentări, trezeşte interesul şi dorinţa de a învăţa mai multe despre subiectul în discuţie. Animatorul trebuie să răspundă în mod sigur întrebării inevitabile din mintea oricărui participant: “Cu ce mă aleg dacă te ascult?”
Uneori pentru a focaliza atenţia asupra subiectului prezentării se poate folosi o propoziţie provocatoare. Cuprinsul convingător al prezentării sprijină ideea principală din introducere. Aceasta este “carnea” prezentării: substanţa care oferă participanţilor baza pentru începerea unui proces de schimbare a atitudinilor şi de dezvoltare a acestora.
Atunci când se prezintă informaţia, cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem în minte este principiul: “Prezintă simplu şi concret!”. Aceasta înseamnă că trebuie să se folosească un limbaj familiar în faţa participanţilor, să se evite cuvintele ambigue, la fel şi termenii, afirmaţiile care pot diminua credibilitatea celui ce prezintă.
Oamenii au o memorie pe termen scurt limitată; aceasta înseamnă că ei pot absorbi o anumită cantitate de informaţii de fiecare dată, după care ajung la saturaţie. Livrarea informaţiei este ca şi turnarea unui lichid printr-o pâlnie. Dacă turnăm prea repede, lichidul se va revărsa peste marginile pâlniei, dar, putem evita revărsarea, dacă turnăm ceva mai încet sau dacă ne oprim din când în când pentru a lăsa lichidul să se scurgă prin pâlnie.
Pâlniile şi prezentările au multe în comun. Dacă obiectivele animatorului constau în a realiza o mai bună implicare în viaţa grupului, atunci trebuie să li se dea participanţilor posibilitatea de a absorbi cât mai mult din informaţia prezentată (să înţeleagă ce înseamnă acest lucru, să se implice treptat şi să facă ceva împreună cu membrii grupului pentru a trece la fapte concrete), înainte de a li se oferi alte informaţii noi.
Când ne gândim la o prezentare, primul lucru care ne vine în minte este un profesor pe care l-am avut când eram elevi la şcoală, aflat în capătul sălii de clasă, pe un piedestal, vorbind despre un subiect, gesticulând şi, poate, notând câte ceva pe tablă, în timp ce noi ascultam răbdători şi luam notiţe conştiincioşi despre tot ceea ce spunea. Prezentările acelea produceau aşteptări de tipul: “Eu vorbesc, tu asculţi” între cel ce “preda” şi membrii grupului - clasa. Când prezentarea se folosea prea des, riscam să devenim pasivi şi apatici.
Este greu de crezut că un preot sau un animator şi-ar dori participanţi apatici în grup. Totuşi, acesta este rezultatul inevitabil al folosirii prezentării ca tehnică principală de animaţie. Care este alternativa? Să nu folosim prezentarea ca un scop în sine, aşa cum fac mulţi profesori, dar să o folosim pentru a sprijini alte activităţi planificate, ce-i pot stimula pe participanţi să se implice în mod activ.
Prezentările sunt în mod necesar scurte şi la obiect. Structura lor este formată dintr-o introducere provocatoare, un cuprins convingător şi o încheiere în forţă.
Introducerea provocatoare a unei prezentări, trezeşte interesul şi dorinţa de a învăţa mai multe despre subiectul în discuţie. Animatorul trebuie să răspundă în mod sigur întrebării inevitabile din mintea oricărui participant: “Cu ce mă aleg dacă te ascult?”
Uneori pentru a focaliza atenţia asupra subiectului prezentării se poate folosi o propoziţie provocatoare. Cuprinsul convingător al prezentării sprijină ideea principală din introducere. Aceasta este “carnea” prezentării: substanţa care oferă participanţilor baza pentru începerea unui proces de schimbare a atitudinilor şi de dezvoltare a acestora.
Atunci când se prezintă informaţia, cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem în minte este principiul: “Prezintă simplu şi concret!”. Aceasta înseamnă că trebuie să se folosească un limbaj familiar în faţa participanţilor, să se evite cuvintele ambigue, la fel şi termenii, afirmaţiile care pot diminua credibilitatea celui ce prezintă.
Oamenii au o memorie pe termen scurt limitată; aceasta înseamnă că ei pot absorbi o anumită cantitate de informaţii de fiecare dată, după care ajung la saturaţie. Livrarea informaţiei este ca şi turnarea unui lichid printr-o pâlnie. Dacă turnăm prea repede, lichidul se va revărsa peste marginile pâlniei, dar, putem evita revărsarea, dacă turnăm ceva mai încet sau dacă ne oprim din când în când pentru a lăsa lichidul să se scurgă prin pâlnie.
Pâlniile şi prezentările au multe în comun. Dacă obiectivele animatorului constau în a realiza o mai bună implicare în viaţa grupului, atunci trebuie să li se dea participanţilor posibilitatea de a absorbi cât mai mult din informaţia prezentată (să înţeleagă ce înseamnă acest lucru, să se implice treptat şi să facă ceva împreună cu membrii grupului pentru a trece la fapte concrete), înainte de a li se oferi alte informaţii noi.
Un alt aspect de care trebuie să se ţină seama la livrarea informaţiei este folosirea repetiţiei, pentru a-i ajuta pe participanţi să reţină ideile importante. Specialiştii în comunicare afirmă că, atunci când oamenii au de-a face cu o idee dată, ei reţin doar 10% sau chiar şi mai puţin din ea după 30 de zile. Dar când au de-a face cu aceeaşi idee de şase ori, la anumite intervale de timp, ei reţin 90% după 30 de zile. Să reţinem că este bine ca atunci când concepem prezentările să repetăm ideile principale de mai multe ori.
Se poate folosi următoarea regulă de bază: “Mai întâi le spui ce ai de gând să le spui; după care repeţi ideile principale”. Mesajul de bază: este mai bine să concepem o prezentare care va conduce spre punerea ei în practică prin dobândirea unei noi aptitudini, decât să facem 10 prezentări în mod superficial şi fără nici un rezultat concret.
La sfârşitul prezentării se pot începe şi discuţiile libere în grup. Pot fi introduse în mod spontan, dar întotdeauna în legătura cu ceea ce s-a discutat fie de animatorul responsabil, fie de ceilalţi membri ai grupului. În final animatorul va căuta sa ajungă la o concluzie comună care să poată fi pusă în practică. În anumite momente pentru a înlătura monotonia se poate introduce un cântec, un bans sau un joc.
Se poate folosi următoarea regulă de bază: “Mai întâi le spui ce ai de gând să le spui; după care repeţi ideile principale”. Mesajul de bază: este mai bine să concepem o prezentare care va conduce spre punerea ei în practică prin dobândirea unei noi aptitudini, decât să facem 10 prezentări în mod superficial şi fără nici un rezultat concret.
La sfârşitul prezentării se pot începe şi discuţiile libere în grup. Pot fi introduse în mod spontan, dar întotdeauna în legătura cu ceea ce s-a discutat fie de animatorul responsabil, fie de ceilalţi membri ai grupului. În final animatorul va căuta sa ajungă la o concluzie comună care să poată fi pusă în practică. În anumite momente pentru a înlătura monotonia se poate introduce un cântec, un bans sau un joc.
b. Tehnica prezentării poate fi realizată şi de un grup de tineri care s-au adunat înainte de întâlnirea grupului cu animatorul responsabil pentru a pregăti subiectul propus. Important e ca aceştia să fie stăpâni pe situaţie, doar astfel vor putea prezenta tema în faţa grupului mare, care după ce îi va asculta, se va împărţi pe grupe formate din maxim 8 participanţi şi un animator mai mare care va conduce discuţiile libere. După discuţiile libere se întâlnesc din nou în grup, câte un reprezentant al fiecărui grup prezentând concluziile la care s-a ajuns. La sfârşitul prezentărilor, un animator mai mare sau preotul prezintă concluzia finală.
Prezentarea poate fi folosită împreună cu alte metode de animare. Încurajarea participanţilor de a-şi aduna ideile şi de a formula întrebări poate ajuta la recapitularea şi la clarificarea punctelor neînţelese. Folosirea mijloacelor de comunicare ca planşele de scris (flip charts), ecranele şi filmele pot aduce variaţie unei prezentări şi pot îmbunătăţi înţelegerea subiectului. Citirea materialelor scrise de către participanţi şi reacţiile lor în legătură cu subiectul tratat, pot ajuta la realizarea unui dialog constructiv.
Prezentarea poate fi folosită împreună cu alte metode de animare. Încurajarea participanţilor de a-şi aduna ideile şi de a formula întrebări poate ajuta la recapitularea şi la clarificarea punctelor neînţelese. Folosirea mijloacelor de comunicare ca planşele de scris (flip charts), ecranele şi filmele pot aduce variaţie unei prezentări şi pot îmbunătăţi înţelegerea subiectului. Citirea materialelor scrise de către participanţi şi reacţiile lor în legătură cu subiectul tratat, pot ajuta la realizarea unui dialog constructiv.
2. Tehnica brainstorming
Devenită populară prin anii '50 datorită lui Alex Osborne, tehnica de brainstorming este o activitate de grup care are ca scop concentrarea tuturor celor din grup pentru a genera o largă diversitate de idei asupra unui subiect.
Brainstormingul este o activitate centrată pe participanţi. Este ideală pentru grupuri mai mici de 10 participanţi. Se poate desfăşura într-o sală mai mică, cu pereţii liberi, pentru a putea lipi pe ei planşe mari de hârtie ce conţin ideile lor. Participanţii vin cu idei, iar animatorul, care are planşa de scris, le notează. Sesiunea tipică de brainstorming se desfăşoară în şase paşi, după cum urmează:
Brainstormingul este o activitate centrată pe participanţi. Este ideală pentru grupuri mai mici de 10 participanţi. Se poate desfăşura într-o sală mai mică, cu pereţii liberi, pentru a putea lipi pe ei planşe mari de hârtie ce conţin ideile lor. Participanţii vin cu idei, iar animatorul, care are planşa de scris, le notează. Sesiunea tipică de brainstorming se desfăşoară în şase paşi, după cum urmează:
Pasul 1: Animatorul grupului descrie o problemă pentru care se aşteaptă soluţii ce urmează a fi scrise pe planşă. Întrebarea trebuie să fie scurtă, clară şi incitantă. De exemplu: Cum putem să ne pregătim pentru sărbătoarea Crăciunului? Cum să îmbunătăţim comunicarea în grupul nostru?
Pasul 2: Animatorul explică de ce grupul este preocupat de această problemă.
Pasul 3: Animatorul explică regulile tehnicii de brainstorming aşa cum sunt ele prezentate în pagina urmatoare.
Pasul 2: Animatorul explică de ce grupul este preocupat de această problemă.
Pasul 3: Animatorul explică regulile tehnicii de brainstorming aşa cum sunt ele prezentate în pagina urmatoare.
Se stabileşte o limită de timp, care este respectată cu stricteţe, de obicei 5-10 minute. Când timpul s-a scurs, OPRIŢI-VĂ!
Pasul 4: Animatorul scrie fiecare idee pe planşă, cât mai repede posibil. Ideile sunt scrise exact aşa cum sunt formulate. Acest lucru este foarte important. Ezitările în acest sens, pot da impresia de dezaprobare. Dacă grupul participanţilor este numeros, pot fi desemnate două persoane pentru a scrie mai repede ideile, pe măsură ce acestea apar.
Pasul 5: Când timpul a epuizat, participanţii pot pune întrebări, dar numai pentru clarificare. Doar persoana care a generat ideea are dreptul să o clarifice.
Pasul 6: Participanţii sunt invitaţi să evalueze ideile. Acest lucru poate fi făcut de întregul grup, sau pot fi împărţite ideile de analizat, unor sub-grupuri. Sunt identificate ideile cele mai promiţătoare şi apoi se face efortul de a ajunge la o concluzie.
REGULILE TEHNICII DE BRAINSTORMINGPasul 5: Când timpul a epuizat, participanţii pot pune întrebări, dar numai pentru clarificare. Doar persoana care a generat ideea are dreptul să o clarifice.
Pasul 6: Participanţii sunt invitaţi să evalueze ideile. Acest lucru poate fi făcut de întregul grup, sau pot fi împărţite ideile de analizat, unor sub-grupuri. Sunt identificate ideile cele mai promiţătoare şi apoi se face efortul de a ajunge la o concluzie.
Ca experienţă de animare, tehnica de brainstorming foloseşte câteva reguli simple şi practice pentru a dezvolta creativitatea tuturor celor din grup.
Fiecare idee este acceptată.
Nu sunt permise discuţii sau evaluări ale ideilor exprimate de ceilalţi.
Acest lucru este valabil atât pentru exprimarea verbală, cât şi pentru cea non-verbală a aprobării sau dezaprobării. Aşa cum a anunţat şi animatorul, fiecare trebuie “sau să gândească sau să tacă”.
Fiecare idee este acceptată.
Nu sunt permise discuţii sau evaluări ale ideilor exprimate de ceilalţi.
Acest lucru este valabil atât pentru exprimarea verbală, cât şi pentru cea non-verbală a aprobării sau dezaprobării. Aşa cum a anunţat şi animatorul, fiecare trebuie “sau să gândească sau să tacă”.
► Fiecare idee este scrisă exact aşa cum a fost formulată.
► Obiectivul urmărit este de a avea o cantitate mare de idei. Calitatea ideilor vine pe parcurs. Aceasta este ceea ce se cheamă conducere liberă.
► Se acceptă şi se încurajează construirea noilor idei pe baza celor deja formulate.
► Sunt acceptate şi încurajate şi ideile opuse sau inverse faţă de cele deja formulate.
► Obiectivul urmărit este de a avea o cantitate mare de idei. Calitatea ideilor vine pe parcurs. Aceasta este ceea ce se cheamă conducere liberă.
► Se acceptă şi se încurajează construirea noilor idei pe baza celor deja formulate.
► Sunt acceptate şi încurajate şi ideile opuse sau inverse faţă de cele deja formulate.
 | Tehnica de brainstorming poate fi foarte productivă în generarea ideilor unui grup, legate de o anumită temă. Când un membru al grupului exprimă o idee, să nu uităm că nu întotdeauna este atât de simplu să spui ceea ce simţi, aşa că e nevoie de mult respect. În acelaşi timp, ideile lui sunt stimulate de puterea de unitate a grupului. Brainstormingul are succes numai atunci când toată lumea participă activ şi fără prejudecăţi, înainte ca lista finală a ideilor să fie supusă analizei grupului care trebuie să privească mereu la ţinta pe care şi-a propus-o! Data viitore vom încerca să descoperim şi alte tehnici de animare care ne pot ajuta la realizarea întâlnirilor de grup. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu